Într-o dimineață geroasă de ianuarie, cu temperaturi de -5 grade, l-am găsit pe Dumitru Chifa, un bărbat de 80 de ani din Tăure, în piață, cu brânză și usturoi de vânzare. Deși are pensie și ar putea să se bucure de liniștea unei vieți fără griji, Dumitru preferă să fie activ, atât acasă, cât și în piață.
O viață dedicată muncii
„Eu nu pot sta”, spune Dumitru cu seninătate, povestind despre o viață întreagă în care munca i-a fost cel mai bun prieten. A lucrat 37 de ani în construcții pe vremea comunismului, ridicând blocuri în Bistrița. După pensionare, a continuat să muncească încă 20 de ani într-o fabrică, iar acum își îngrijește gospodăria și animalele.
O gospodărie de care are grijă cu drag
Cu două vaci și un cal, Dumitru se ocupă zilnic de gospodărie, indiferent de anotimp. Chiar și în piață, produsele pe care le aduce sunt rodul muncii sale: „Cașu’ îi de brânza de vacă, amestecată cu brânză de oaie. Usturoiul îi din grădina noastră.”
Rezistență și modestie
Deși gerul îi îngreunează șederea în piață, Dumitru își găsește soluții simple: „Am rugat o femeie să-mi pună apă fierbinte într-o sticlă, s-o țin la mâini să mă încălzesc.”
Pentru Dumitru, liniștea nu înseamnă odihnă, ci continuarea unei rutine pe care o respectă cu pasiune și demnitate. „Eu nu pot sta”, spune el, preferând să muncească decât să rămână inactiv. Exemplul său este o lecție despre dedicare și bucuria de a trăi simplu, dar activ.
